drum.bun

drum.bun

Published in: on 1 ianuarie 2012 at 1:55 am  Lasă un comentariu  

13/13: România

«Când ar fi să dau vreo povaţă unui tânăr, iată pe care i-aş da-o: Tinere să-ţi faci patria scumpă şi sfântă ca şi mama! S-o iubeşti şi s-o respecţi din adâncul sufletului tău; de dragostea şi de respectul tău pentru ea să nu faci vreodată reclamă şi paradă. Ba, ai dreptul şi datoria să urăşti, să loveşti, să sfarmi pe acei fraţi ai tăi ticăloşi, care, în loc s-o iubească şi s-o respecte ca pe o mamă, cuminte, onestă şi severă, o curtează, o măgulesc şi exaltează ca pe o bătrână cochetă nebună.» ~ Ion Luca Caragiale

Patrimoniu românescPe aripile Literaturii Universale: Elveţia, Canada, Irlanda (1), Irlanda (2), Noua Zeelandă, Albania, Camerun, Spania (1), Spania (2), Spania (3), Brazilia, Columbia şi ROMÂNIA.

Fix pe 23 iunie v-am invitat să vă imaginaţi Istoria Literaturii Universale ca pe un planiglob uriaş, desfăşurat pe unul dintre pereţii virtuali ai Zia®ului de la 5. Misiunea de călăuză s-a redus la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această „hartă”, lăsându-vă plăcerea şi totodată deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de a o completa cu alte „obiective” de acelaşi tip din regiunea/ ţara vizitată.

Ultima staţie: România. Peronul pe partea dreaptă.
După ce v-am plimbat prin Europa şi în afara ei timp de trei luni fără două zile, vă debarc teferi şi nevătămaţi în faţa casei. Chiar dacă nu am ales întotdeauna cele mai reprezentative exemple ale literaturii din locurile vizitate, sper că lunga noastră peregrinare v-a făcut plăcere şi că v-a deschis apetitul pentru a călători şi singuri pe mult mai multe meridiane (cu gândul mereu, cu fapta când se poate). Chiar dacă am mai spus-o, repet întotdeauna cu bucurie: când vine ziua să plecăm pe lumea cealaltă nu luăm cu noi nici case, nici maşini sau terenuri ori kilograme de aur şi nici cardurile bancare. Dar vom lua toate faptele bune, vorbele frumoase pe care le-am rostit vreodată şi, nu în ultimul rând, toate minunăţiile create de natură ori de mâna omului pe care le-am văzut şi le-am întâlnit pe lumea asta. (Foto: ©geology.com)

România: nu am de gând să scriu nimic despre această ultimă „staţie” a călătoriei noastre; motivul este simplu: pentru fiecare din noi, România înseamnă altceva. Eminescu a perceput-o în felul lui, Brâncuşi a modelat-o într-un fel, Enescu a cântat-o altfel, omul din limuzină o vede într-un anumit chip, iar cel din tramvai taman viceversa! E ca o lecţie de patriotism invers: ea, România, ţine la noi şi ne acceptă aşa cum suntem: buni sau răi, urâţi ori frumoşi, bogaţi şi săraci, graşi sau slăbi, culţi ori troglodiţi, tineri şi bătrâni, aproape sau departe, sfinţi ori diavoli şi lista poate să continue încă 13 pagini cel puţin. Cuvintele sunt de prisos, mai ales atunci când avem la îndemână o ilustraţie muzicală de mare excepţie şi profundă simţire românească:

Brahms, Joachim, Dvorak, and others – George Enescu- Romanian rhapsody no. 1 .mp3
Found at bee mp3 search engine

Volens nolens am ridicat o mare minge (de meci) la fileu.🙂
Apelez din nou la bunăvoinţa, inspiraţia şi răbdarea dv. pentru a contribui cu alte mărturii culturale româneşti (orice vă este drag şi la îndemână, nu neaparat creaţii literare) care să vină în sprijinul credinţei mele că România ne acceptă aşa cum suntem. Vă mulţumesc anticipat!

Published in: on 20 septembrie 2010 at 9:09 pm  Lasă un comentariu  

Zia®ul de la 5

ziaruldela5

Published in: on 19 martie 2009 at 12:15 am  Comentariile sunt închise pentru Zia®ul de la 5  
Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.